| 1.
|
ÎMBRĂC'A, îmbr'ac, vb. I. Refl. si tranz. 1. A(-si) acoperi corpul cu vesminte. ♦ Refl. A purta haine de o anumită croială, de o anumită calitate etc. 2. A-si procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase. 3. A (se) acoperi, a (se) înveli. ♦ Tranz. A înfăţa perna sau plapuma. ♦ Tranz. A înveli cu hârtie, cu material plastic etc. copertele unei cărţi, ale unui caiet etc. ♦ Tranz. A fereca icoane, bijuterii etc. în aur sau în argint. ♦ Tranz. Fig. A învălui, a ascunde (adevărata înfăţisare, adevăratul aspect etc.). - Lat. ◊imbracare (< braca "pantaloni"). Sursă
: DEX'98
(16039)
- valeriu |
| |
| 2.
|
A (se) îmbrăca ≠ a (se) dezbrăca Sursă
: Antonime
(68358)
- siveco |
| |
| 3.
|
ÎMBRĂC'A vb. 1. a se echipa, a se învesmânta, (înv. si reg.) a se înveste. (Vă rog să vă ~ si să mergem.) 2. a-si lua, a-si pune. (Si-a ~ haina si a plecat.) 3. a pune, a trage. (~ cămasa pe tine.) 4. v. înfăţa. 5. v. tapisa. 6. a (se) acoperi, a (se) înveli, (înv. si pop.) a (se) coperi. (A ~ o carte.) 7. v. fereca. Sursă
: Sinonime
( 188594)
- siveco |
| |
| 4.
|
îmbrăc'a vb., ind. prez. 1 sg. îmbr'ac, 3 sg. si pl. îmbr'acă Sursă
: DOR
(254891)
- siveco |
| |
| 5.
|
A ÎMBRĂC'A îmbr'ac tranz. 1) (haine) A pune pe corp. ~ rochia. 2) (fiinţe) A acoperi cu haine, potrivindu-le pe corp. ~ copilul. 3) (persoane, încăperi etc.) A asigura cu haine, cu lucruri casnice. ~ familia. ~ casa. 4) si fig. A asigura cu un învelis extern. ~ o pernă. ~ o carte. [Sil. îm-bră-] /<lat. îmbracare Sursă
: NODEX
(339589)
- siveco |
| |
|
|